El si-a facut propria revolutie, inca din anii ’70, dinamitand coafurile bunicilor cu tunsori salbatice si filari rebele: a face femeile sexy – dar mai ales a le reda libertatea – a fost, de la inceput, dublul crez al acestui vesnic tanar, care mentine si semneaza intotdeauna un stil avangardist. 

„Daca inventez o tunsoare si nu este imediat copiata, nu merita sa insist: strada decide!” – Jean-Marc Maniatis, stilist de avangarda

coafor bucurestiu, curs acredeitat, curs acreditat, curs coafor online, curs colorimetrie, curs online, despre par, foarfeca profesionala, foarfeca stilist, matreata, par saten, roscat, scoala coafor, stilist l’oreal, superblond

La 13 ani am avut o strafulgerare. Varul meu, stilist intr-un mare salon, mi-a spus sa vin sa-l iau de la serviciu, ca sa mergem la film – si m-am asezat la receptie sa-l astept. Am fost impregnat de mirosuri, ca si cum le-as fi luat din salon – si apoi femeile acelea, unele mai frumoase ca altele… Dupa doua ore de asteptat am fost sedus, era prea tarziu!

In anii ’60, stilistii aveau o putere foarte mare asupra femeilor – ele veneau la coafat de cel putin doua ori pe saptamana.

NU SE PUTEAU COAFA SINGURE, tunsorile in scari nu existau, tunsoarea facuta de maestru era indispensabila.

Cand m-am intors acasa, la inceput toti credeau ca este un capriciu dar, in cele din urma, tata m-a inscris la o scoala de coafura. Si chiar si acolo aveam impresia ca-mi pierd timpul, o consideram prea clasica, simteam ca nu acolo este vocatia mea: eram atras de stil, de revistele de moda. Trei ani de scoala? Nu! Am tăiat-o din scurt (deja).

 

Am intrat la un mare stilist grec, pe strada Montaigne, dar nici acolo nu era locul meu. M-a prezentat lui Jacques Dessange, al carui asistent am devenit – primele mele imagini de studio, cu un fotograf celebru, cu un manechin foarte cunoscut, eram foarte impresionat… Am mers la Orly, ca decor avand macheta in marime naturala a primului avion Caravelle – am facut prima oara fotografii de moda – si am prins aripi!

Din fotografii in fotografii, la Dessange, apoi la Carita in marea epoca (institutia mondiala) – unde am facut diverse incercari. Odata intrat, lucrurile mergeau foarte repede. Aveam diverse facilitati, dar nu-mi dadeam seama – debutam. Si apoi, e adevarat ca acasa, din cap pana in picioare, eram scaldat in moda. Tatal meu era un mare pantofar parizian, adica echivalentul unui mare croitor – el o incalta pe domnisoara Chanel si-i crea pantofii care insotea colectiile; in plus, mama avea simtul modei.

Intr-o zi, m-a lasat sa o tund si mi-a spus: „E foarte tineresc ce mi-ai facut!”

…citeste continuarea in episodul al doilea din „Secretele stilistilor celebri”, despre Jean-Marc Maniatis!